am pictat toamna lui vivaldi
bolereul lui ravel
şi inimile tale din ce în ce mai albastre
pe acelaşi cer desculţ am mers până la capătul culorilor
nu am privit pânza
(din superstiţie)
nici măcar atunci când luna a căzut în spatele şevaletului
doar marea a rămas simpozion
să privească pe furiş
şi să râdă printre degetele mele mâzgălite de tine
pe pânza mea cât o lume
trupul tău
stradivarius
aşteaptă un mozart
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu