doar dinţii tăi
condamnaţi să rămână albi
îmi zâmbesc obosiţi din eternitate
îmi plăceai mai mult goală
te strângeam de sâni şi visam mere
acum îţi caut ochii
în vâltoarea nebună spre trecut
surâsul tău
tot mai mic
îmi bate în piept zgârcit (ca o inimă împrumutată)
îmi plăceai goală
în mintea mea iubirea ţinea loc vieţii
dar aşa plină de sfințenie
semeni filantroapă
prea multe lacrimi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu